1984, George Orwell

“1984” este un roman politic scris de George Orwell în 1948 și tipărit în 1949. Acțiunea romanului are loc într-un viitor distopic și prezintă o parte din viața intelectualului Winston Smith sub opresiunea guvernului totalitarist al Oceaniei.1984 a imprimat foarte mulți termeni și idei în cultura contemporană, de exemplu: “Fratele cel Mare”, “dubla gândire”, “poliția gândirii”, “Soceng”. “Fratele cel Mare stă cu ochii pe tine” este un simbol al controlului excesiv, iar adjectivul orwellian este folosit pentrua descrie acțiunile și organizațiile Oceaniei.

Romanul descrie o Mare Britanie posterioară unui război nuclear ipotetic dintre Est și Vest (care ar fi avut loc în anii ’50), în care s-a instaurat un regim de tip totalitar inspirat din ceea ce a fost stalinismul și din anumite elemente ale nazismului. Libertatea de expresie nu mai există. Toate gândurile sunt minuțios supravegheate, iar imense afișe, care tronează pe străzi, indică tuturor că:
“Big Brother stă cu ochii pe tine”( Big Brother is watching you)
Principala figură a romanului, “Big Brother”, a devenit o figură metaforică a regimului polițienesc și totalitar, precum și a reducerii libertăților.1984

Vraciul. Profesor Wilczur, Tadeusz Dołęga-Mostowicz

Profesorul Wilczur este un chirurg extrem de apreciat pentru talentul său medical. Cum orice meserie6532891 care necesită o asemenea dăruință impune și anumite sacrificii, profesia îl ține departe de familie.La un moment dat, dupa o intervenție chirurgicală complicată, profesorul Wilczur ajunge acasă încărcat de cadouri pentru soția și fiica sa, însă descoperă că acestea îl părăsiseră. Cuprins de disperare, începe să le caute peste tot și, negăsindu-le, intră într-un bar, încercând să-și înece amarul în alcool. La ieşire este snopit în bătaie de niște tâlhari.A doua zi urmează calvarul: nu-și amintește nimic din viața lui de până atunci. Neștiind încotro s-o apuce, Wilczur își dă seama că nu-i rămâne decât să ia totul de la capăt, muncind cu ziua pe unde găsește de lucru. Cu timpul, descoperă că are cunoștințe de medicină și e înzestrat cu darul de a salva vieți.

“-Nu voi pleca. Raman.
-Ce vrei?
-Te-am indragit. Te-am indragit pentru ca esti prost.
Wilczur zambi.
-Prost… repeta.
-Da. In vremurile de astazi, cand mintea exista numai pentru a face rau, ce este prostia daca nu cel mai de pret bun? Si ce este binele daca nu intelepciune? Viata devine un paradox. Atunci poate intelept e si faptul ca tu, carissime, traiaesti pentru a aduce fericire altora.
-Poate ca pentru asta am fost facut, spuse Wilczur dus pe ganduri.
-Tu traiesti pentru altii, altii pentru ei insisi, numai eu nu stiu pentru cine si pentru ce traiesc… De ani de zile caut raspunsul, il caut pe fundul fiecarei sticle. Si nu-l gasesc… Se vede ca nu nimeresc sticla potrivita. Dar nu-ti fie teama! Vine si randul ei… Am s-o gasesc si in ultima inghititura voi afla adevarul…”

Parfumul, Patrick Süskind

Patrick-Suskind-ParfumulAcţiunea romanului are loc în Franţa secolului XVIII.Un tânăr din oraşul Grasse este adus în piaţa publică pentru a fi executat în faţa mulţimii furioase.După acest moment urmează retrospectiva vieţii lui Jean-Baptiste Grenouille, personajul central al cărţii.

Într-o zi de vară, dimineţile parfumate din Provence încep să fie prilejul unor descoperiri macabre: mai multe trupuri goale ale unor fete nubile, ucise cu o singură lovitură în moalele capului. Nimeni nu ştie cine e criminalul, nici adevăratul motiv care îl împinge să le ia viaţa acestor tinere. Pentru Jean-Baptiste Grenouille, căci umilul tânăr(ajuns ucenic parfumier) este vinovatul, frumuseţea de-abia îmbobocită a victimelor sale este asemenea unei flori rarissime, care împrăştie în jurul ei efluvii preţioase. Din aceste efluvii sublime, Grenouille va distila cel mai primejdios parfum din lume.

“Îi sorbi mirosul din creştet până-n talpă, adună ultimile rămăşiţe ale parfumului ei din bărbie, buric şi din cutele braţelor.După ce-o ofili mirosind-o… era prea plin de ea. Voia să nu piardă nimic din mireasma ei. Trebuia să-şi închidă bine la loc stăvilarele lăuntrice.”

 

Celei care minte, Ion Minulescu

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată,
Am să te iert –
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!…

În cinstea ta,
Cea mai frumoasă din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrăvitoare în trepieduri de argint,
În pat ți-am presărat garoafe
Și maci –
Tot flori însângerate –
Și cu parfum de brad pătat-am dantela pernelor curate,
Iar în covorul din perete ca și-ntr-o glastră am înfipt
Trei ramuri verzi de lămâiță
Și-un ram uscat de-Eucalipt.

Dar iată,
Bate miezul nopții…
E ora când amanții,-alt’dată,
Sorbeau cu-amantele-mpreună otrava binecuvântată…
Deci vino,
Vino și desprinde-ți din pieptenul de fildeș părul,
Înfinge-ți în priviri Minciuna
Și-n caldul buzei Adevărul
Și spune-mi:
Dintre câți avură norocul să te aibă-așa
Câți au murit
Și câți blesteamă de-a nu te fi putut uita?…

Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine…
Dar fiindcă azi mi te dai toată.
Am să te iert –
E vechi păcatul
Și nu ești prima vinovată!…

Deci nu-ți cer vorbe-mperecheate de sărutări,
Nu-ți cer să-mi spui
Nimic din tot ce-ai spus la alții,
Ci tot ce n-ai spus nimănui.
Și nu-ți cer patima nebună și fără de sfârșit,
Nu-ți cer
Nimic din ce poetul palid
Cerșește-n veci de veci, stingher,
Voi doar să-mi schimbi de poți o clipă
Din șirul clipelor la fel,
Să-mi torni în suflet infinitul unui pahar de hidromel,
În păr să-mi împletești cununa de laur verde
Și în priviri
Să-mi împietrești pe veci minciuna neprihănitelor iubiri.
Și-așa tăcuți –
Ca două umbre, trântiți pe maldărul de flori –
Să-ncepem slujba-n miez de noapte
Și mâine s-o sfârșim în zori!

Pădurea norvegiană, Murakami

padurea-norvegiana (1)La începutul cărții, Toru Watanabe, având treizeci și șapte de ani, aterizează într-un Boeing 707 în Germania. În așteptarea semnalului de desfacere a centurii se difuzează melodia “Norwegian Wood”, care-i aduce aminte de o întâmplare care i-a marcat viața.Într-o discuție cu Naoko, fosta iubită a celui mai bun prieten al lui, Kizuki, care se sinucisese, aceasta îi povestește de o fântână. Nemarcată, adâncă, aceasta este imposibil de găsit și ocazional face câte o victimă. Naoko mărturisește că atâta vreme cât e cu el, are senzația că nu va cădea și-l imploră să-i promită că nu o va uita niciodată.

“Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forţa, nici blândeţea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea, tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile până la capăt şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm nu ne va fi de niciun folos.”

Magicianul, John Fowles

Plasată pe o insulă grecească, acţiunea romanului “Magicianul” pivotează în jurul lui Nicolas Urfe, un tânăr profesor de limbă engleză care acceptă un post de suplinitor pentru a fugi de viaţa londoneză şi de o relaţie eşuată.The Magus - John Fowles
Pe insulă, încercând să scape de plictiseală şi depresie, cunoaşte printr-o întâmplare lumea bizară a lui Moris Conchis, „magicianul”(un milionar excentric, deţinător al unei vaste proprietaţi pe Phraxos).
Pe proprietatea lui încep să apară personaje ciudate, mitologice, femei din alte veacuri…poveştile lui Conchis prind viaţă şi se dezvoltă o multitudine de scenarii. Nemaifiind capabil să distingă ceea ce este teatru de ceea ce este real, Nicholas începe să înţeleagă că personajul principal al întamplărilor nu mai este Conchis, ci el însuşi.
Tot pe domeniul lui Conchis, Nicholas o întâlneşte pe Julie, o femeie misterioasă de care se îndrăgosteşte, deşi aceasta împleteşte frânturile de adevăr cu minciuni şi oscilează între a-l iubi şi a-l respinge. Incertitudinea protagonistului este accentuată de către June, sora geamană a Juliei, care va veni mereu cu un alt adevăr, diferit de a lui Julie si a lui Conchis , eroul ajungând să nu mai poată distinge graniţa dintre adevăr şi minciună.
Conchis îşi crează propria sa lume, pune în scenă un “joc de-a Dumnezeu” şi urmăreşte cu sânge rece participanţii, actori cu sau fără voia lor.

Crimă şi pedeapsă, de Feodor Mihailovici Dostoievski

crima_si_pedeapsa

Puţină lume ştie că Dostoievski a fost condamnat la moarte prin împuscare.

La 23 decembrie 1849 romancierul  împreună cu alţi condamnaţi este dus in Piața Semionovski pentru a fi executat. Un ordin al ţarului, venit în ultimul moment, pune capăt execuţiei, iar pedeapsa lui Dostoievski este comutată la muncă silnică în Siberia şi serviciu militar pe viaţă.

Rezumat:

Romanul prezintă drama lui Raskolnikov, un student care pune la cale uciderea și jefuirea unei bătrâne cămătare pentru a-și rezolva problemele financiare, dar și din dorința de a-și demonstra că este îndreptățit să o facă.Etalând unele simptome de grandomanie, Raskolnikov se considera o persoană înzestrată cu calități deosebite, asemenea lui Napoleon.Însă, imediat după săvârșirea crimei, protagonistul se îmbolnăvește și are remușcări cu privire la acțiunile lui. Romanul portretizează realizarea treptată a infracțiunii lui Raskolnikov, încercarea acestuia de a-şi proteja sora(pe Dunia) şi povestea de dragoste cu o tânară prostituată, Sonia Marmeladova.

Citate preferate:

  • ” Omul nu se naşte pentru a fi fericit. Omul îşi cumpără fericirea şi o cumpără numai cu preţul suferinţei. Aici nu e vorba de nicio nedreptate…”
  • “N-am ucis un om, am ucis un principiu.”
  • “Crima este protestul individului împotriva unei proaste orânduiri sociale.”
%d bloggers like this: