Pădurea norvegiană, Murakami

padurea-norvegiana (1)La începutul cărții, Toru Watanabe, având treizeci și șapte de ani, aterizează într-un Boeing 707 în Germania. În așteptarea semnalului de desfacere a centurii se difuzează melodia “Norwegian Wood”, care-i aduce aminte de o întâmplare care i-a marcat viața.Într-o discuție cu Naoko, fosta iubită a celui mai bun prieten al lui, Kizuki, care se sinucisese, aceasta îi povestește de o fântână. Nemarcată, adâncă, aceasta este imposibil de găsit și ocazional face câte o victimă. Naoko mărturisește că atâta vreme cât e cu el, are senzația că nu va cădea și-l imploră să-i promită că nu o va uita niciodată.

“Nici adevărul, nici sinceritatea, nici forţa, nici blândeţea, nimic, absolut nimic nu poate atenua durerea, tot ce ne rămâne de făcut este să luăm lucrurile până la capăt şi să încercăm să învăţăm ceva, chiar dacă ştim că ceea ce învăţăm nu ne va fi de niciun folos.”

Advertisements

Tags: , ,

3 responses to “Pădurea norvegiană, Murakami”

  1. aura says :

    Am citit-o recent. Citatul surprinde bine esenta cartii.

    Like

  2. dumitruichim says :

    Un blog care mi-a făcut o deosebită delectare

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: